Chestii utile pentru viața cu cățel 🐶

6 luni cu Arturelul #115

Luna asta se fac 6 luni de când avem cățel, de când l-am adus pe Artu la noi în apartament. Cu ocazia asta, îți las tot ce ni s-a părut util în interacțiunea cu el și toate giumbușlucurile care ne-au făcut viața mai ușoară (la toți 3). E o listă lungă și-o să pară că e mult de muncă, dar bineînțeles că nu sunt necesari toți pașii ăștia ca să conviețuiești cu un cățel. 

Noi ne-am dorit tare să-i înțelegem limbajul și să ne facem viața ușoară pe termen lung și cred că investiția asta de timp și energie de la început o să ne ajute mulți ani de acum încolo, dar n-o lua nicidecum ca pe o listă de to do-uri. În plus, fiecare cățel e diferit, ca temperament, rasă, vârstă - dacă te gândești să iei un pui, cu siguranță sunt necesari și alți pași extra ca să fie conviețuirea plăcută. Dar las tot ce am mai jos (e luuuungă, lungă scrisoarea asta, fă o cană mare de cafea).

context

Înainte să intru în pâine, îți las câteva informații de context, ca să știi cum am pornit noi la drum. Găsești aici pe larg povestea lui Artu, acum îți zic doar că e un cățel de 2 ani, talie medie (25 de kg), metis cu 50% gene de ciobănesc carpatin și-l cunoșteam dinainte să îl luăm la noi în apartament, pentru că a crescut la mine la țară. A stat doar afară, în curte, până să ajungă la noi, în cea mai mare parte a timpului în lanț, pentru că obișnuia să plece din curte și, deși avea un istoric de ros pantofi când era mic, la noi acasă n-a distrus nimic. Fundul lui mare mai dărâmă câte ceva :)) dar altă pagubă nu a făcut. Nevoile și le-a făcut din prima afară, n-a fost nevoie să îl învățăm (au fost 2 excepții, 2 zile în care i-a fost rău). 

Ca temperament, e un cățel lipicios și cooperant dar, având în istoric interacțiuni urâțele cu niște câini violenți (și cred că și cu niște oameni, că se sperie când vede pe cineva cu orice pare să fie băț), era reactiv în lesă până să încep să lucrez cu el (trăgea/mârâia/lătra la orice câine pe lângă care treceam pe stradă; mârâia și oamenii care i se adresau sau care dădeau să-l mângâie - nici acum nu e mereu confortabil cu mângâiatul străinilor și nici eu cu cei care o fac fără să întrebe înainte dacă e ok 🙈).

ca să-l înțeleg

Am zis și data trecută că ce m-a ajutat mult a fost să mă documentez cât mai bine înainte. Nu știam nimic despre căței, nici măcar chestii de bază, așa că mi-a fost foarte utilă cartea de care am povestit în postarea de aici (prima carte). Foarte mult am folosit și sfaturile de la Susan Garett și cursul ei online, Home School The Dog. Cursul l-am pus pe pauză de ceva timp, că am început să lucrăm cu un dresor, dar am de gând să-l reiau după ce terminăm ședințele cu dresorul, că e tare bine făcut. Și filmulețele lui Petre Roman de la Awp Oradea sunt utile și m-au ajutat mai ales ca să intru în mintea câinelui, însă eu rezonez mai mult cu metoda lui Susan Garett, axată pe recompensare și conexiune cu animalul.

Imens m-a ajutat și dresorul cu care lucrăm - progresul lui Artu e foarte bun după 5 ședințe (și exersat non-stop tot ce învățăm în ședințe), iar pe mine m-a ajutat să mă relaxez și să-l înțeleg mult mai bine. Nu-ți las numele dresorului aici pentru că, deși e foarte priceput și sunt foarte mulțumită de munca lui, a fost foarte dezorganizat în interacțiunea cu noi și a anulat din scurt multe ședințe; sunt în dubii dacă să continui și eu ședințele cu el momentan, așa că n-aș vrea să recomand mai departe pe cineva de care nu sunt sigură că o să livreze.

Dar să lucrezi cu un dresor cred că e foarte util, pentru că sunt multe chestii de finețe pe care nu le observi singur. 80% dintre lucrurile pe care mă punea să le fac cu Artu le știam din cărți și podcasturi, dar le făceam cu postura greșită/tonul greșit/nu mă sincronizam cu recompensarea cum trebuie. Odată corectate chestiile astea de finețe, procesul a fost mult mai ușor și mai plăcut. 

ca să păstrez casa curată

Nu aveam de gând să povestesc și de aspectul ăsta, că nu mi s-a părut o provocare prea mare, dar am văzut că au fost multe întrebări pe Instagram pe tema asta, așa că las tot ce folosesc ca să avem casa curată. Sunt 2 aspecte principale care ne ajută la păstrarea curățeniei: 

1. Îl spălăm pe lăbuțe de fiecare dată când intră în casă. Pentru lăbuțe am chestia asta în care pun apă + 1 prosop mare. Cum intrăm în casă, pun prosopul, el se așază pe el, îi bag fiecare lăbuță acolo, i-o șterg cu prosopul și gata. Pentru orificiile responsabile de urină/fecale folosesc șervețele umede de bebeluși fără parfum care au 99% apă. Îi cer lăbuța, mi-o dă, primește recompensă, o iau la spălat (acum nu-l mai recompensez mereu, dar așa am făcut la început până a învățat). Când plouă afară și vine ud, la procesul ăsta mai adaug și uscătorul de păr  (l-am recompensat de cum am pornit uscătorul, pentru fiecare porțiune de blană pe care i-o uscam; am adăugat și niște scărpinat și mângâiat în proces, așa că a tolerat destul de repede și mașinăria asta zgomotoasă).

2. Nu are voie în pat/canapea. Pe canapea am început să-l lăsăm după vreo 4 luni, când deja știam că urcă și coboară doar când îi cerem, dar întind înainte o pătură, ca să nu rămână păr. Și nu-l las prea des, că preferăm să fie obișnuit să doarmă în locul lui - nici lui nu cred că îi place în mod deosebit, după 1 oră coboară singur. La pat n-am făcut excepție, de fapt în dormitor și baie nu-l lăsăm deloc și asta a fost o decizie foarte înțeleaptă.

Cu astea 2 reguli în vigoare, ca să zic așa, nu se face mizerie suplimentară prea multă. Provocarea a fost cu părul pe care îl lasă - nu lasă mult păr el, dar tot a fost nevoie să trecem la aspirat la fiecare 2-3 zile și la periat aproape zilnic. În perioada de năpârlire a fost crunt, că trebuia aspirat zilnic și periat vreo 20 de minute, dar a durat doar 2 luni și ne-am întors la normal. Am luat și un aspirator vertical fără fir între timp, așa că acum nu mai simt că am bătăi de cap cu părul pe care-l lasă. De bază sunt și rolele de scame pentru haine - asta de la Ikea și asta de la DM care e la fel de bună ca cea de la Ikea. La ambele am stoc de rezerve.

Baie i-am făcut când a ajuns la noi și de atunci îl dau cu șampon uscat cam o dată la două săptămâni. Am zis că reiau baia când o să fie nevoie, c-am văzut că nu e recomandat să fie spălat des, dar până acum nu a fost cazul. Are blană lungă și orice mizerie cade la pieptănat/uscat, el nu e genul care să se frece de pământ/iarbă și orice miros e ținut sub control cu șamponul uscat și cu periatul dinților (yep, că altfel are respirație puturoasă; o dată pe săptămână trece la periat). Îi dau și recompense dentare (astea, astea sau astea), dar cu măsură, că am înțeles că au destule calorii.

Probleme cu făcutul în casă nu am avut, dar am fost pregătită cu un spray de curățare - eu pe ăsta îl am, dar orice care are enzimatic pe etichetă ar trebui să fie bun. Din ce am înțeles, doar tipul ăsta de spray anihilează complet mirosul de urină/fecale astfel încât nici cățeii, care au simțul mirosului de cel puțin 10.000 de ori mai bun decât al nostru, să nu-l mai simtă. Că, dacă simt mirosul, posibil să facă din nou în același loc. Am o sticluță mică pregătită și când călătoresc cu Artu sau mergem într-un loc nou - nu a marcat niciodată la interior, n-a făcut niciunde, dar să fiu pregătită în caz de orice accident. 

când plecăm - cu el sau fără el

Și apropo de plecat, o iau pe categorii:

Când plecâm câteva ore, îl lăsăm în hol, cu toate ușile închise, iar el așteaptă lipit de ușă, de cele mai multe ori dormind. Din ce-am înțeles, e mai bine pentru ei să simtă că au de păzit o porțiune/încăpere cât mai mică când sunt singuri. De fiecare dată când plecăm, înainte să închidem ușa, îi lăsăm 8-9 recompense care-i plac împrăștiate pe jos (mult mai multe decât primește de obicei dintr-o dată). La început foloseam metoda ca să îi distragă atenția cât ieșim pe ușă, acum a devenit un fel de semnal pentru el că plecăm. Un sfat important pe care l-am urmat a fost să nu facem mare tam-tam de venit și plecat. Plecăm fără să-l smotocim, ne întoarcem fără să-l smotocim și îl băgăm în seamă la întoarcere doar când e liniștit (vesel, dar liniștit- adică să nu sară, să nu fie înnebunit de bucurie). După vreo 2-3 luni n-a mai avut treabă cu plecatul nostru (am ținut o cameră pe hol la început să vedem) - nu face nimic altceva, nu acordă atenție la nimic, doar își mănâncă recompensele și se culcă. La întoarcere acum doar dă din coadă bucuros și se pune în șezut să-și primească smotoceala.

Când plecăm cu el - înainte de orice călătorie cu trenul sau autobuzul, l-am obișnuit cu botnița după metoda asta a lui Susan Garett. Și regulamentul CFR, și cel al STB spune că trebuie transportat cu botnița, așa că nici nu s-a pus problema să începem altfel. Asta e botnița pe care o are el, am încercat și cu un model textil, dar n-am avut nicio șansă. Beneficiul principal la asta e că îi poți da recompense prin ea, poate bea apă, poate ține gura deschisă etc. Pentru tren și autobuz cel mai bine a funcționat exersatul - am făcut mai întâi 2 drumuri de 20 de minute cu trenul (noi am mers din Gara de Nord la aeroport, dar orice distanță scurtă cred că e bună pentru exersat), apoi am trecut direct la un drum de 4 ore. A fost ok și primul drum, dar cam la a opta călătorie cu trenul (asta de săptămâna asta) l-am văzut 100% relaxat și complet nepăsător la tonele de picioare și bagaje care se perindau pe la nasul lui. Locuri luăm la capetele vagoanelor, acolo unde e locul de bagaje (dacă există), ca să deranjăm cât mai puțin. E foarte util acum că la CFR poți să-ți alegi locul când iei bilet online (și pentru câine de talie medie/mare trebuie luat bilet, e 50% din prețul de adult). Am borseta de recompense burdușită bine, dar e nevoie din ce în ce mai puțin de ea, că s-a obișnuit și știe ce are de făcut. Pentru apă avem un castron portabil de plastic (ceva de genul). Și am mereu cu mine trusa de eventuale urgențe: sprayul enzimatic de care ziceam mai sus, șervețele umede și șervețele uscate. N-am avut niciodată nevoie de ea, dar just in case.

Când plecăm fără el îl lăsăm cu prietena noastră Luiza (cea care ne dă și codul de reducere de la ilustrații la fiecare final de newsletter) dacă stăm maxim 3 zile, sau cu verișoara mea Adelina, amândouă sunt atât de drăguțe încât vin și stau cu el la noi acasă. Dacă stăm mai mult de 3 zile, îl lăsăm la o pensiune de căței - doar pe asta din Ștefănești am testat-o și am fost mulțumiți de comunicarea cu oamenii de-acolo, au părut implicați și mi-au dat zilnic câte un update privind starea lui. Am observat un mic inconvenient, dar suficient de mic cât să nu ne împiedice să apelăm tot la ei. Pentru transport am apelat la Urban Animal, care colaborează cu cei de la pensiune, dar funcționează și ca taxi pentru căței. Tariful e 5 lei/km în București, iar în afară parcă 7 lei (nu mai țin minte exact și pe site nu scrie, ca să confirm). Am văzut că și Bolt a băgat recent filtru pet-friendly, dar nu l-am testat niciodată, nu știu ce timp de așteptare e și câte mașini sunt. 

Noi până acum am plecat doar la țară și în Petroșani, la părinții lui Mihai, cu el, însă am pe listă niște cazări pet friendly pe care le-am descoperit la omuleții pe care îi urmăresc pe Instagram. Nu-s testate de noi, dar ți le las oricum, că le am de la oameni de încredere: Hotel Continental Forum în Constanța, 1881 old town apartments + Kronwell în Brașov, Bike Check Inn în Viscri, "Casa de pe dealul Seciu" lângă Ploiești, Zaga Zaga Sat, Tuya Cabins lângă Agigea, Casa din copac de la Porumbacu (mulțumiri către Laura, Oana, Corina, la ele am văzut/cerut recomandările de-a lungul anului; dacă ai și tu unele, trimite-le către mine, ca să le dau mai departe în următoarea scrisoare canină).

Și încă o chestie utilă, de care sper să n-ai nevoie: Spitalul Veterinar Universitar de Urgență și Spitalul Pet Stuff, tot cu program non-stop. Și astea-s netestate de noi, din fericire, dar recomandate de oameni de încredere. 

alte chestii

Principiul de bază pe care îl folosim în tot timpul petrecut împreună e recompensarea comportamentului dorit și ignorarea/penalizarea prin vorbe/lesă a comportamentului nedorit. Câteva exemple:

- pentru că am vrut să se dezvețe de obiceiul de a sări pe noi și pe alți oameni, atunci când a făcut-o nu i-am acordat atenție și i-am rugat și pe musafiri să facă la fel. Sare pe mine, îl împing jos, îl ignor, nu mă uit la el, plec mai departe (apropo, am învățat că și atenția negativă e tot atenție, când strigi la el să se dea jos, tot faci contact vizual cu el, tot îl bagi în seamă; el primește ce își dorește). 
- înainte să îi dau orice jucărie/recompensă, îl pun în "șezi"; așa știe că, atunci când vrea ceva, cele mai mari șanse să-l obțină vin când stă cuminte să aștepte.
- alte informații care mi-au fost utile: 1. folosit recompense mari pentru cerințe mari, cum e mersul frumos în lesă și cam orice acțiune de afară (piept de pui pe grătar și chestiile astea cu fructe și pui, de exemplu) și 2. atenția mea e una dintre cele mai mari recompense și s-o folosesc ca pe o resursă. 

Alt aspect util: îi respect spațiul personal și am grijă să-i fie respectat. De la dresor (și din cartea asta) am aflat că mulți căței reacționează violent de frică: dacă se apropie un câine de ei și ei s-au apărat până atunci atacând înapoi, atunci o să tragă, latre, mârâie ca să se apere. Așa făcea și Artu. Dar încet-încet a învățat că poți să scapi de pericol și trecând pe lângă el (l-am motivat cu recompense, biensur) și că majoritatea câinilor și oamenilor de pe stradă n-au nicio treabă cu tine. Mi-era jenă la început să le zic oamenilor să nu îl mângâie când veneau bucuroși spre el sau să își cheme câinele neținut în lesă de lângă noi. Dar, după ce am văzut de câteva ori cât de rău îi făceau lui Artu incidentele astea (și mie, că mă stresau constant) și după niște discuții la terapie pe tema asta, am găsit și vocea categorică cu care să zic "nu" și atât. Apropo și de citatul pe care ți l-am lăsat mai jos :)

Și, mai la modul general, cred că timpul și încrederea câștigată contează cel mai mult. Pe măsură ce a prins încredere în noi și a văzut că nici una dintre 3423523 de situații în care l-am pus nu i-a făcut rău, ba chiar l-a dus spre locuri fun, s-a liniștit și a devenit din ce în ce mai ascultător. Are și acum multe momente în care e reticent să facă ce-i cer, îi e frică, dar se uită la mine că-l încurajez și le face (preferatul meu e când urcă scările din tren și-i rămâne fundul în aer, că la unele stații peronul e mult mai jos :)) și el așteaptă răbdător să-l împing de fund să urce până la capăt).

răspunsuri restante

Pentru majoritatea întrebărilor primite la Q&A-ul de pe Instagram am putut integra răspunsurile în categoriile de mai sus, dar tot am rămas cu 3 datorii. Răspund mai jos.

🐶 Cum te-ai mobilizat cu scosul de n ori la plimbare?
Mie nu-mi place neapărat să mă plimb, mi se părea unul dintre cele mai plictisitoare lucruri dacă nu e prin natură, să mă pot holba la liniște și la copaci. Dar a devenit plăcut, pentru că am minim 3 momente pe zi de pauză de la telefon/muncă/interacțiuni (noi avem 2 plimbări de 30-40 de minute pe zi și încă una de 10 minute înainte de culcare). Și cățelul e atâââââât de bucuros că iese afară  încât devine un pic molipsitor :)) Dar eram obișnuită dinainte să mă trezesc la oră fixă în fiecare dimineață și făceam deja un minim de 8000 de pași pe zi (pe bandă). Așa că pe partea de mișcare propriu-zisă n-a fost o problemă. Genunchii însă i-am simțit în prima lună - se strâng vreo 50-100 de genoflexiuni pe zi cu aplecatul la spălat lăbușe/adunat caca/pus lesa :)) din fericire, corpul se învață repede.

🐶 Cât de greu e cu cățel mare la bloc?
Nu e greu deloc, că în casă zace în 80% din timp. Din ce-am înțeles, un câine doarme/moțăie în medie 14-16 ore pe zi, e practic o pisică mare :)) Ne mai jucăm cu el și în casă, dar nu atât de des cât să simt că contează spațiul (prefer să-l scot la alergat cu mine sau să mă joc în țarc, când e liber). Și, cum nu îl lăsăm în pat/canapea, nu stăm înghesuiți. De lătrat latră doar când aude interfonul, dar suntem în proces de dezvățare și aici.

🐶 Cum ai exersat și dobândit siguranța recall-ului astfel încât să îl poți lăsa singur la pădure?
Pentru recall am folosit alt cuvânt, inventat (scurt, 2 silabe), ca să nu fie uzat în niciun alt context și l-am recompensat serios pentru fiecare tură în care a venit la mine auzindu-l. Practic nu-l strig Artu când vreau să vină instant, îl strig după cuvântul cu pricina. Și, pentru că mereu a primit ceva când l-a auzit, e foarte atent la el și vine repede. Totodată, până am fost sigură că rămâne lângă mine și că vine când îl strig, am folosit o lesă de 10 m la plimbările prin pădure (găsești dacă cauți lesă de teren). Nu îl țineam mereu de lesă când o avea pusă, dar știam că pot fugi repede să o apuc dacă e vreo problemă. 

în loc de încheiere

Lăsând la o parte conexiunea și alte lucruri drăgălașe care vin la pachet în viața cu un cățel, cea mai frumoasă parte mi se pare limbajul care se dezvoltă și că învățăm împreună o limbă care nu există, care nu-i nici a oamenilor și nici a cățeilor. Dacă eu stabilesc că cuvântul -pat- înseamnă -hai pe covorașul tău-, iar el încet-încet învață că pat=recompensă dacă merg pe covoraș, atunci am reușit să adaug un cuvânt nou în dicționarul nostru comun, un cuvânt care există doar în universul nostru. E tare frumos.

CARTI, FILME, MUZICA

Simt c-am vorbit non-stop vreo 4 ore, așa că recomandările ți le las fără alte comentarii, că nu mai am cuvinte-n mine.

📰/🔊 Brené Brown — Striving versus Self-Acceptance, Saving Marriages, and More
Brenee Brown & Tim Ferriss
Everyone says marriage should be 50/50. It’s the biggest crock of bullshit I’ve ever heard. It’s never 50/50. Ever. And so what we do is we quantify where we are. So if Steve comes home and he’ll be like, “I got 20.” Just in terms of energy, investment, kindness, patience, I’m at 20. And I’ll be like, “I’ll cover you. I got you, brother. I’ll pull the 80.” (...) Because the thing is, marriage is not something that’s 50/50. A partnership works when you can carry their 20 or they can carry your 20. And that when you both just have 20, you have a plan where you don’t hurt each other.
varianta audio e aici

🎬 Jane Fonda in Five Acts (documentar, HBO Max)

🔊 Julia Louis Dreyfus și Ruth Reichl discutând despre mâncare :)
 

PRAJITURA DE LA CAFEA

Ciocolată de casă meets napolitană pentru că Mihai e diabolic 🙈

 

CE MAI AM PE LISTĂ (în bucătarie)

La desert am găsit ceva interesant făcut cu orez basmati și vișine. Că tot vine vara, merge gătit ceva la aburi - rețeta asta de vinete, caju și multe condimente arată foarte bine. Și al doilea desert de săptămana asta este acest tort cu ciocolată, fără făină.

foto vinete: Diane Helentjaris o   / Unsplash

DRAGHE10 pentru 10% reducere la printurile luț illustration
2 luni de citit gratuit pe scribd cu înscriere aici.

Done :) Până joia viitoare ne vedem pe Instagram.